"Please don’t make me do anything to myself …” … este o rugaminte pe care as fi avut-o si eu, numai ca nu am ascultat si mi-am flagelat ochii si urechile pana mi-a dat sangele. Atentie moderata la acest film si o sa incepi sa sangerezi prin urechi, nas, ochi si alte locuri pe care nu le-ai crezut capabile sa permita scurgeri pana in momentul de fata. Sa nu va “impingeti” sa vizionati Push. N-ati pierdut nimic. Prostia acestui film afecteaza grav de tot capacitatea omului de a mai functiona normal dupa vizionarea lui. Cum spuneam ? Ah, da … Push este pentru a treia saptamana consecutiva la cinema si spre surprinderea mea (placuta inainte de film), lumea chiar se “impingea” si aglomera sa intre in sala sa vada filmul. Dar nimeni nu stia ce ii asteapta. De altfel, si eu ma numaram printre acei nevinovati care urmau sa ramana cicatrizati pe viata dupa aceasta experienta cinematografica. Cert este ca Push este numai bun de aruncat la o haita de caini infometati. Dar hai sa va spun despre ce este vorba in film. Imprumutand numeroase idei din careul de 16mm al unui popular serial de televiziune Heroes, niste copii ai strazii fug si se ascund de o agentie guvernamentala numita “Divizia”. Aceasta divizie ii vaneaza pentru a-i transforma in arme ale guvernului American. Foarte original nu ? Pe vremea cand X-Men trata astfel de probleme, Dakota Fanning nici macar nu se nascuse inca. Dar ea nu are nici o vina. Lui Dakota i-au crescut picioarele, de fapt ea a crescut toata, iar Push profita cat poate de mult de pe urma acestei “maturizari feminine”, care considera ca expunerea picioarelor despuiate pentru pedofilii amatori este in regula. Prietenul adevarat la nevoie se cunoaste. El a fost cel care a stat pe scaun si a suferit cu mine timp de 130 de minute kilometrice in care ne-am simtit de parca cineva ne-ar tortura pentru informatii. Iar noi nici macar nu stiam pe ce lume ne aflam. La un moment dat niste personaje incep sa vorbeasca intr-o engleza cu accent de cantoneza, si daca asta nu era partea teribil de dureroasa, mai si incep sa tipe. Fetele lor nu pot fi descrise, dar singurul lucru care imi trecea prin cap era: “De ce nu tac din gura odata si care-i treaba cu caricaturile astea de teriyaki boys ?” Intrebare retorica pe care am dat-o uitarii dupa doua cadre, cand personajul principal si “ala raul” incep sa se bata cu fulgere si puteri.

Va dorim vizionare online placuta!